Și oamenii sunt copii

Uleiuri esențiale pentru școlari
8 septembrie 2019

De câte ori avem ocazia, nu ratăm să stăm la masă împreună. După ce mulțumim Creatorului pentru bunătatea Sa și purtarea de grijă, începem să mâncăm și să povestim despre cele petrecute ziua. Nu avem voie cu telefon sau televizor. Suntem geloși pe timpul acesta și ni-l dorim doar pentru noi.

Astăzi am așteptat pe băiatul nostru să vină de la școală și fiindcă și tata era acasă, am mâncat prânzul împreună, toți trei. Seara trecută am participat la o ședință cu părinții despre o campanie de conștientizare a copiilor în ceea ce privește abuzul fizic. Bineînțeles, astăzi când s-au întâlnit la școală, au auzit unul de la celălalt câte ceva despre întâlnirea părinților de seara trecută. În timp ce mâncam, băiatul nostru întreabă:

Mama, cum sunt eu la școală? Ce a spus doamna?

Doamna nu a spus nimic, răspund eu, nu despre notele tale era vorba ieri seara.

Dar eu știu…

–Da? Am discutat cu ceilalți părinți despre voi, despre voi copiii, despre corpul vostru care vă aparține vouă și numai vouă. Nimeni nu vă poate face ceva ce nu vă place, ceva ce vă poate răni fizic, dar mai ales psihic.

Tăcere.

Am continuat să mâncăm în tăcere, câteva momente apoi izbucnește:

-Dar și oamenii sunt copii!

Deși sună amuzant, pentru că limba română nu o stăpânește bine, m-am gândit imediat la cât de copii suntem noi, oamenii mari, sau cât de copii mai vrem să fim… Ritmul alert al vieții, experiențele făcute, provocările la nivel emoțional sau fizic, toate împreună ne transformă și depinde doar de atitudinea noastră cum și în ce fel ne lăsăm transformați.

Au fost momente când eram obosită, doborată de atâtea lupte duse și bătălii pierdute și tânjeam după clipe de liniște, confort și siguranță. Un copilaș ce se alintă în brațele mamei a reușit cândva să mă facă să fiu geloasă. Eram terminată și descurajată și aș fi vrut să fiu și eu măcar câteva clipe fără poveri, fără gânduri, fără griji.

Astăzi am Inner Child! Amestecul acesta mă duce înapoi în timp, când eram copil și în curtea bunicilor înflorea liliacul. Da, mie îmi miroase a liliac și a siguranță! Așa miroase siguranța mea! A liliac și vânt de primăvară. Mă duce istantaneu înapoi la curtea unde cotcodăceau găinile, mieii zburdau și plăcintele calde erau cele mai bune mâncate vreodată.

În câteva secunde mă ajută să mă conectez la aceste amintiri și mă liniștesc, gândurile capătă altă nuanță, zilele sunt mai frumoase.

Nu! Problemele nu dispar! Dar eu sunt alta! Îmi este de ajuns o picătură pe care o frec foarte puțin în palme și apoi inhalez profund. Minunat!

“Si oamenii sunt copii.”

 

Daniela Cirsmar cosmetician – cosmetolog

Contactează-mă pe WhatsApp: 0049 1732 124 018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Contacteaza-ma acum