Beneficiile Busuiocului

Dezvoltare personală
10 decembrie 2017
Beneficiile smirnei
23 decembrie 2017

Busuiocul (Basil în engleză) Ocimum basilicum din familia Lamiaceae este o plantă foarte folosită de către italieni la pizza, la paste, în sosuri și în salate, zdrobită în mojar și adăugată în sucul de roșii,  în unturi, dar știai că italiencele purtau la ele frunze de busuioc pentru a atrage partenerul potrivit? În mod tradițional este folosit în medicina indiană și numele derivă de la Basileum, numele grecesc pentru Rege/regal.

În sec. XVI frunzele pisate se foloseau pentru inhalare de către persoanele care aveau migrene și infecții respiratorii. Busuiocul este antioxidant, antiseptic (stomac/intestin), puternic antispasmotic, antiviral, antibacterian, anti-inflamator, decongestionant (vene, plămâni, prostată)se folosește pentru infecții în gât, infecții pulmonare, înțepături de insecte, te trezește la nivel mental, este stimulant și mirosul îți dă o stare înălțătoare, este antidepresiv și energizant. Pe lângă faptul că foloseau busuiocul pentru probleme digestive, febră, epidemii și malarie, dureri de orice fel, anxietate, bronșită, leșin, mucus, hemoroizi, sughiț, memorie slabă, mușchi, pentru îmbunătățirea mirosului, probleme ovariene și insomnii, busuiocul este foarte bun pentru sistemul cardiovascular, muscular și osos. Întotdeauna rămân uimită cum știau ei de toate aceste întrebuințări înainte să se fi inventat laboratoarele și demonstrațiile științifice.

În folclor, Busuiocul, este considerat *regele plantelor* pentru că uleiul de busuioc era folosit la ungerea Regilor.

Vă spuneam că italiencele foloseau busuioc pentru a atrage potențialii parteneri. Bărbații le ofereau femeilor crenguțe de busuioc în schimb! În România le dau mărțișoare. Hindușii puneau crenguțe de busuioc pe pieptul morților pentru a-i proteja de cel rău și pentru a avea o trecere mai ușoară în viața viitoare. Noi punem bani, flori, biblii, cruci.

Se spune că romanii puneau frunze de busuioc în vinul lor pentru o aromă deosebită.

În cartea, Vademecum fitoterapeutic, E. Andronescu recomandă să se facă un decoct pentru combaterea aftelor dintr-o lingură de busuioc care se fierbe în 250ml apă și apoi se face gargară. Se poate face o alifie din 20g busuioc, 30g ceară albă, 30g seu de oaie, 30g terebentină, 60g colofoniu și 90g untură de porc. Totul se pune pe un foc blând până ce se topesc apoi se amestecă până la răcire. Alifia se poate folosi la buze crăpate, răni cu puroi, călcâi crăpate, sfârcul sânului crăpat.

Pulberea de busuioc pusă pe jăratec și trasă pe nas combate guturaiul. Busuiocul se pisează în mojar de marmură cu un pisălog din lemn, nu se taie cu cuțitul pentru că metalul îl oxidează.

Herboriștii spun că un ceai cu busuioc și miere dau un somn odihnitor și relaxează trupul.

Nimic nu este întâmplător! Cu ce sfințesc preoții apa? Am citit undeva că busuiocul are anumite proprietăți antioxidante, ca și argintul. Și sfințirea locașurilor, a enoriașilor se face cu busuioc și aghiazmă. Știai că busuioc și biserică provin din același cuvânt care înseamă *regal*? Pe Wikipedia găsim la biserică următoarea explicație: cuvîntul de bază a fost luat din latină, basilica, care la rândul său provine din grecescul basiliki-βασιλική (“[casă] împărătească”, sau “[aulè-curte] regală”), devenind în română biserică.

Bunica ta cum folosea busuiocul?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Contacteaza-ma acum